Motivația și calitatea serviciilor unde sunt?

Pentru 336 de camere curățate o cameristă primește, ca și salariu, valoarea a 275 de pâini!

Cum poate fi un om motivat să muncească și să ofere servicii de calitate atunci când nu poate asigura traiul familiei? Da există criză de personal, da există o criză a serviciilor pentru că investiția în pregătirea și retenția personalului este aproape nulă. Dar mai există o criză – Criza de antreprenori/angajatori și top management hotelier care să nu considere omul proprietatea sa, iar turistul un fraier care plătește.

Facem comparații directe și indirecte cu țări către care se îndreaptă turiștii dar nu comparăm și cât reprezintă costul cu salariile în bugetul unui hotel din România versus respectiva țară. Comparăm și știm (teoretic) că avem un sezon mult prea scurt dar nu investim pentru a-l putea prelungi. Este greu să găsim oameni pe litoral ( și nu numai) și știm că în bucătărie în loc de bucătari avem niște femei harnice din zonă, în loc de barman e un băiat bun care se pricepe, șefii de departament îi ademenim de pe la vecini dar nu facem nimic pentru a-i păstra de la un sezon la altul. Nu investim în educația și în retenția lor. M-au întrebat cel puțin 3 proprietari de hotel – “dar tu de ce nu te bucuri că doar recrutezi, câștigi din aceasta abordare” – Așa este, căștig, dar aș prefera să înțeleagă importanța educației și a retenției personalului și atât eu cât și alți furnizori de servicii ar fi bucuroși să ajute cu programe create pe nevoile fiecăruia pentru că oamenii sunt cei care fac diferența. Pe litoral peticim – nu suntem capabili să păstrăm oameni de la un an la altul, uneori nici chiar de la o săptămână la alta. DE ce? Poate pentru că sezonul este prea scurt și presiunea în ceea ce privește încasările foarte mare, poate pentru că nu știu cum dar un factor important este și că zona profitabilității trebuie să fie una foarte ridicată iar zona gradului de mulțumire a angajaților una extrem de redusă. Încă vorbim de cazare a angajaților în cămine vechi, în hoteluri dezafectate unde colcăie gândacii, nu le oferim acces la servicii de spălătorie – lasă că–și pot spală cămașă și în chiuveta/lighean că și noi așa făceam…. acum 30 de ani! Acești angajați trebuie să zâmbească, să muncească , să ofere servicii de calitate. Și atunci când pleacă în altă parte auzim “a plecat la vecin că i-a dat 100 de lei în plus”. Poate pleacă și pentru cei 100 de lei, dar pleacă să nu te mai vadă pe tine angajator, să îl întrebe cineva dacă se simte bine, sau pentru acea cămașă spălată la mașină.

Există pe litoral angajatori corecți, îi cunosc, îi apreciez – care au că și mentalitate totul trebuie să fie alb – dar sunt excepții – marea majoritate sunt în zona griului și a plicului și de acolo și salarii mari și faultarea celor corecți. Există angajatori care-și doresc să atragă oameni buni, șefi de departament care să construiască echipe dar atunci când vine vorba de răspunsuri la întrebări, trimis contract pe mail, beneficii, relația extra sezon – răspunsurile nu prea mai vin sau daca vin sunt laconice și de tipul hai aici facem treaba și apoi vedem. Cu profesioniști nu merge așa. Atunci când contractezi un serviciu vrei să știi ce cumperi așa și angajații – vor să știe ce semnează. O alta abordare des întâlnită este “ la noi nu muncesc dar când pleacă în afara muncesc precum sclavii și poate la sfârșitul lunii rămân cu mai puțin bani” Atât timp cât angajatorilor li se pare ciudat că oamenii își doresc timp pentru ei și familie și că suntem finite sociale, că fiecare angajat își dorește să fie tratat cu respect și că egal al tău , oamenii vor pleca pentru a-și găsi zona de echilibru. Da, vor munci cele 8 ore pe zi “ca sclavii” dar după aceea vor face ce doresc fără să li se impute acest lucru, fără să fie sunați , fără că angajatorul să îl desconsidere pentru că vrea timp liber.

Când plătești un om cu echivalentul a 275 sau 300 de pâini/lună problema globală a lipsei forței de munca este și în ograda noastră. Când tu, ca și angajator, nu faci nimic din ceea ce ține de tine pentru a avea angajați mulțumiți ceea ce cu siguranță înseamnă un profit diminuat și aștepți doar ca statul să facă ceva, dă–mi voie să iți spun dragă angajator și dacă statul va interveni (ceea ce nu cred ) și vei avea beneficii fiscale, tu ca și angajator nu te vei gândi la starea de bine a angajatului ci la creșterea marjei tale de profit!

Când congelăm mâncarea pentru a o putea livra la timp turiștilor, când la început de sezon mai avem produse rămase congelate de anul trecut și le bagăm printre altele dar ne vrem locații de top, când proiectele de atragere a tinerilor către industria ospitalității sunt rare și nemediatizate/susținute, atunci acest deficit al forței de muncă ar trebui să fie asumat și de către angajatorii care încă consideră oamenii proprietatea lor și că angajandu-I le face un serviciu iar ei ar trebui să sărute inelul în fiecare zi! Cu 270 de pâini că și salariu nu se face primavera ba chiar ne îndreptam către o iarnă tristă și friguroasă!